O zi / One day

Parea o zi ca si oricare alta.. Mi-am adus aminte de un gand, de cuvinte, ce se legau unele de altele, de cuvinte ce izvorau unelele dupa altele, de cuvinte ce se insirau, ce spuneau, ce sopteau: cine are urechi de auzit sa auda, cine are ochi de privit sa vada , cine are suflet sa simta..

Soarele nu apucase sa rasara. Priveam turnul linistii si simteam cum energia lui ma cuprinde, cum linistea trecea prin mine, cum ceva nedefinit se schimba..

Ziua a inceput cu o cafea, dar in dimineata aceea cafeaua avea o aroma aparte, avea culoare si savoare..In ea se oglindea albastrul cerului si verdele campului ce ma chema.. si i-am dat ascultare..

Am plecat pe campiile nesfarsite unde am stat sa privesc si sa ascult iarba cum creste, cum raspundea soaptelor vantului, cum era mangaiata de razele soarelui ce se jucau prin firele ei prelungi, moi, delicate....

Simteam dorinta de a merge, de a merge, de a merge cat mai departe intre cer si pamant, intre albastrul oglindit in cafeaua de dimineata si drumul ce ma chema, ma chema sa merg, mai departe, mai departe..

Privirea nu mai avea nici o limita, doar gandul era limita nesfarsitului, a muntelui cu cararile lui ce ma ademeneau tentante de povestile lor.. caci scopul era calatoria si nu finalul.., si am mers, am mers..pe carari de munte unde cerul si vantul se ingemaneaza, sufletului i-am dat ascultare!

Dupa o zi torida, norii se intorceau din departari sa domoleasca setea campului, precum drumul setea sufletului de verde.... eu ma intorceam acasa senin precum cerul din zori de zi.Stau in spatele ferestrei, privesc, ascult sunetul ploii..ce domoleste setea pamantului..

Ascult ploaia si mananc capsuni, capsuni si ciocolata.. deliciul unei zile simple...dar altfel, unice.. apoi, linistea , linistea noptii se asterne peste tot..peste ziua ce am simtit-o UNICA.

Povestea unei zile la o cafea..

Memoria locului

Fiecare are un loc "Al LUI",un loc , de suflet, un loc unde revine , iarasi si iarasi.. Locul lui era aleea cu castani.. Erau deja aici cand s-a nascut si vor ramane pe marginea aleii si dupa ce el va pleca..

Aici a fost locul unde se juca din zori si pana cand soarele pleca dincolo de zi..

Aici a fost locul primului sarut..

Aici a fost locul unde se plimbau de cand s-au cunoscut din prima si pana in ultima zi , seara de seara, parca un tabiet sacru ii lega, impreuna de acel loc, al plimbarii lor.

Acum este singur. La sfarsit de zi, la sfarsitul calatoriei prin viata s-a intors din nou

Aici, la locul LUI cu amintiri.

Sovata - twilight

A venit primavara.. nu imi venea sa cred !.. Este o seara calma de martie la Sovata. Era prima data cand vedeam ca au inflorit florile galbene

Priveam padurea, ce se lasa incet peste lac, iar in nemiscarea ei muschii au adormit peste crengile vesniciei..

Era doar adormita.. am descoperit viata firava ce iesea din acele crengi acoperite de muschi..

M-am apropiat si mai de aproape.. sa vad , sa simt , un fior de bucurie ce trecea prin mine.. venise primavara..

 florile am reusit sa le descopar doar in apus , cu reflexii intinse peste lac precum o pensula peste panza maestrului..

intre lumina galbena a apusului si albastrul noptii..

Lacul a adormit.. Linistea a cuprins totul.. doar stelele ce se mai misca.. incet,incet, sa nu o tulbure. Noaptea a pus stapanire peste tot.. stelele se reflecta in linistea lacului, in oglinda lui..