duminică, 21 iulie 2019

Electric Castle 2019

Am asteptat un an si a venit

este ce am asteptat si chiar mai mult
 Atmosfera  este unica.


Locul e frumos ziua si are un farmec aparte noaptea.













A sosit timpul sa plecam spre casa.. 


marți, 2 iulie 2019

moara

Cred ca nu este copil care sa nu isi aduca aminte de drumul la moara de cand era la bunicii lui..

De cum venea vara vacanta eram la bunici unde era  campul unde se batea mingea, paraul unde pescuiam sau dealul unde aveam aventuri prin padure cu cei de seama mea, toate erau ale mele fara limite

Nu era ora de trezire, nu era limite de e voie sau nu e voie..

Nu erau masini pe ulita copilariei, eram doar noi, copii, colbul drumului si soarele de vara

revin la drumul catre moara bunicilor.

Ne-am trezit de dimineata ( pentru noi copii) ca deja prin curte era totul gata si "randuit".. Trebuia sa plecam pe racoare ca, deh' drumu-i lung... ( sau asa mi s-a parut mie un copil de nici 10 ani). Cand am vazut ca iesim din sat deja a fost o adevarata aventura si imaginatia a prins aripi  ( vom merge o zi sau mai multe, cu cine ne intalnim pe drumul pustiu ce serpuia printre dealuri, ce inseamna o moara adevarata.. povestile auzite  parca vroiau sa iasa la iveala si sa se transforme in realitate..)

Ajungem la moara unde oamenii aveau fiecare sacii de macinat pregatiti si insemnati.

Era o randuiala deja stabilita, numai mie mi s-a parut o nebunie curata..Toata lume vorbea tare, gesticula, dadea saci, luau sacii din carute, puneau sacii unii direct in moara, altii in stive.. Nu intelegeam cum stie fiecare unde sa mearga, ce sa faca, cata faina sa ia.. Era randuiala oamenilor mari, erau regulile de la moara si fiecare le stia, erau regulile stiute de oamenii mari, iar noi eram copii..

Timpul a trecut
Copii de atunci ne-am transformat in oamenii mari

NU am mai ajuns la moara, eu acum merg si iau o punga de faina ambalata frumos din supermarket

Am ajuns acum cateva zile la o moara. O moara de apa. NU functiona. Era doar ea, fara toata nebunia de odinioara dar mi-a trezit amintiri. Parca adormita, amortita, moara asteapta sa o puna in miscare cineva..

 Mi-a trezit amintiri ce le-am crezut demult uitate. Mi-am adus aminte de zilele toride de pe campul ce era proaspat secerat, de caldura emanata dupa lasarea serii de graul intins la uscat, de curgerea graului din sac in moara in drumul catre piatra, de pulberea de faina ce plutea in aer si de mirosul din moara. De seninul zilei de la moara vazuta prin ochii de copil

Fire de apa ce curg din jgheabul ce o duce la moara sau valtoare


apa din valtoare sau catre roata morii

valtoarea



roata ce asteapta sa vina apa peste ea si sa o puna in miscare

ulciorul de lut si "canceul" de tabla

"litra" de tabla

formele de paine si fierastraul la doua maini

geamul morii

interiorul unde totul este incremenit in timp

si nu in ultimul rand, piatra de moara  langa sopru' unde e cainele in lant si o pazeste