Cred ca nu este copil care sa nu isi aduca aminte de drumul la moara de cand era la bunicii lui..
De cum venea vara vacanta eram la bunici unde era campul unde se batea mingea, paraul unde pescuiam sau dealul unde aveam aventuri prin padure cu cei de seama mea, toate erau ale mele fara limite
Nu era ora de trezire, nu era limite de e voie sau nu e voie..
Nu erau masini pe ulita copilariei, eram doar noi, copii, colbul drumului si soarele de vara
revin la drumul catre moara bunicilor.
Ne-am trezit de dimineata ( pentru noi copii) ca deja prin curte era totul gata si "randuit".. Trebuia sa plecam pe racoare ca, deh' drumu-i lung... ( sau asa mi s-a parut mie un copil de nici 10 ani). Cand am vazut ca iesim din sat deja a fost o adevarata aventura si imaginatia a prins aripi ( vom merge o zi sau mai multe, cu cine ne intalnim pe drumul pustiu ce serpuia printre dealuri, ce inseamna o moara adevarata.. povestile auzite parca vroiau sa iasa la iveala si sa se transforme in realitate..)
Ajungem la moara unde oamenii aveau fiecare sacii de macinat pregatiti si insemnati.
Era o randuiala deja stabilita, numai mie mi s-a parut o nebunie curata..Toata lume vorbea tare, gesticula, dadea saci, luau sacii din carute, puneau sacii unii direct in moara, altii in stive.. Nu intelegeam cum stie fiecare unde sa mearga, ce sa faca, cata faina sa ia.. Era randuiala oamenilor mari, erau regulile de la moara si fiecare le stia, erau regulile stiute de oamenii mari, iar noi eram copii..
Timpul a trecut
Copii de atunci ne-am transformat in oamenii mari
NU am mai ajuns la moara, eu acum merg si iau o punga de faina ambalata frumos din supermarket
Am ajuns acum cateva zile la o moara. O moara de apa. NU functiona. Era doar ea, fara toata nebunia de odinioara dar mi-a trezit amintiri. Parca adormita, amortita, moara asteapta sa o puna in miscare cineva..
Mi-a trezit amintiri ce le-am crezut demult uitate. Mi-am adus aminte de zilele toride de pe campul ce era proaspat secerat, de caldura emanata dupa lasarea serii de graul intins la uscat, de curgerea graului din sac in moara in drumul catre piatra, de pulberea de faina ce plutea in aer si de mirosul din moara. De seninul zilei de la moara vazuta prin ochii de copil
Fire de apa ce curg din jgheabul ce o duce la moara sau valtoare
apa din valtoare sau catre roata morii
valtoarea
roata ce asteapta sa vina apa peste ea si sa o puna in miscare
ulciorul de lut si "canceul" de tabla
"litra" de tabla
formele de paine si fierastraul la doua maini
geamul morii
interiorul unde totul este incremenit in timp
si nu in ultimul rand, piatra de moara langa sopru' unde e cainele in lant si o pazeste
Atmosfera este unica.
