luni, 21 septembrie 2015

Paltinis

Acum multi ani am fost la Paltinis..

A fost o saptamana in care ne-am format un grup ad-hoc si colindam muntii, stateam pe terasa si mancam pufuleti si jucam carti..

Dupa multi ani, acum am revenit

NU am reusit sa revad  acele locuri, dar am fost acolo din nou si m-am bucurat de linistea locului.


Pe drumul catre Gatul Berbecului, un brad era singurul ce se bucura din plin de soare. Singurul din padure, era verde si cald. 

Continui drumul serpuitor prin padure. Cum te apropii de varf padurea  se rareste.. O urma de ceata se taraste agale catre ultimele raze ale soarelui. Este o atmosferra de mister si linste ce te cheama sa te joci de-a v-ati ascunselea.. 

Am timp sa ma opresc sa privesc acum in jos.. Lumina galbena a apusului se strecoara prin partea de jos a padurii

Ultima raza de soare se indreapta spre mine, imi patrunde in ochi .. este senzatia de..mergi in lumina


Soarele a apus, norii incep sa se adune ne niciunde..

se invart  se aduna, se imprastie pentru ca in
final sa realizeze o compozitie  de pastel

Privesc cerul
ascult fosnetul frunzelor si conurile ce cad din brazii sprijiniti de cer

am ramas eu si pictura din cer



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu