Undeva, candva.. un parc si o banca, linistea parcului, mirosul teilor dintr-o zi de vara
Lacul atragea ca un magnet, soaptele valurilor molcome se auzeau prin fosnetul copacilor
un moment de repaus sub soarele verii, la umbra padurii
Timpul s-a oprit, A devenit incert
oglinda lacului memora imaginea copacilor
Dupa ani si ani, copacul era tot acolo, lacul isi pastrase albastrul
adancul verde al apei in capat de zi
ultimele raze de lumine strecurate printre crengi
maretia, farmecul ultimelor clipe ale zilei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu